Cele 8 stadii ale lui Patanjali

Distribuie
Patanjali
Cele 8 stadii ale lui Patanjali oferă linii directoare pentru o viață semnificativă și plină de intenție. Practica yoga (asanas) devine completă atunci când este completată de toți pașii necesari pentru a dezvolta o conduită morală, etică și o bună auto-disciplină.
În Yoga Sutra lui Patanjali, calea celor opt stadii este numită ashtanga, care înseamnă literal „opt membre” (ashta=opt, anga=limbă). Acești opt pași acționează practic ca orientări cu privire la modul de a trăi o viață semnificativă și cu scop. Ele servesc drept rețetă pentru conduita morală și etică și auto-disciplină, direcționează atenția către sănătatea personală și ne ajută să recunoaștem aspectele spirituale ale naturii noastre.
Stadiile externe (bahiranga) - yama, niyama, asana, pranayama, pratyahara – pregătesc progresiv corpul și mintea pentru următoarele stadii.
Stadiile interne (antaranga) – dharana, dhyana, samadhi
 
1.YAMA
Prima etapă, yama, se ocupă de standardele etice și de sentimentul integrității, concentrându-se pe comportamentul nostru și modul în care ne comportăm în viață. Yamas-urile sunt practici universale care se raportează cel mai bine la ceea ce cunoaștem drept Regula de Aur: tratează-i pe ceilalți cu grija și bunătatea pe care ai dori să o arate față de tine.


Cele cinci yama sunt:
  • Ahimsa: nonviolența – ”statornicia în non-violență aduce pacea în jurul nostru”
  • Satya: adevărul – ”cel ce este statornic în adevăr, va ajunge ca ceea ce va rosti să se împlinească”
  • Asteya: non-furtul – ”prin statornicia în cinste, toate comorile sunt la îndemână”
  • Brahmacharya: neirosirea de resurse de orice fel, continență sexuală, menținerea energiei native pe timp îndelungat – ”prin statornicie în castitate, dobândirea vigorii”
  • Aparigraha: non-posesivitatea (a nu agonisi mai mult decât este minim necesar), lipsă de râvnire la bunul altuia, lipsa invidiei – ”din străduința în neagonisire, cunoașterea modului de apariție a nașterii”
2. NIYAMA
Niyama, cea de-a doua etapă, are de-a face cu autodisciplina și respectarea conduitei spirituale. Asistența regulată la slujba templului sau a bisericii, rostirea rugăciunilor înainte de mese, dezvoltarea propriilor practici personale de meditație sau obișnuința de a face singuri plimbări contemplative, sunt toate exemple de niyama în practică.
 
Cele cinci niyame sunt:
  • Saucha: puritatea realizată la toate nivelurile ființei, a ieși din dependența față de corp și din dependența minții de altă persoană
  • Santosha: împăcarea/mulțumirea, acceptarea mediului înconjurător și a propriei realități interioare
  • Tapas: asceza, austeritatea – ”din asceză, prin înlăturarea impurității, desăvârșirea trupului și a simțurilor”
  • Svadhyaya: studiul individual al scierilor sacre, autocunoașterea
  • Ishvarapranidhana: adorarea lui Dumnezeu, abandon în fața divinului, detașare de roadele acțiunilor, gândurilor, trăirilor, aspirațiilor și consacrarea lor către divinitate
                                                                                                            
3. ASANA
Asanele, posturile practicate în yoga, reprezintă etapa a treia. În viziunea yogină, corpul este un templu al spiritului, a cărui îngrijire este o etapă importantă în creșterea noastră spirituală. Prin practica asanelor, dezvoltăm obiceiul disciplinei și capacitatea de concentrare, ambele necesare pentru meditație.
 
4. PRANAYAMA
Termen tradus în general ca și control al respirației, această a patra etapă constă în tehnici concepute pentru a obține stăpânire asupra procesului respirator, recunoscând în același timp conexiunea dintre respirație, minte și emoții. După cum implică traducerea literală a pranayama, „extinderea forței de viață”, yoghinii consideră că nu numai că întinerește corpul, ci extinde de fapt viața în sine. Puteți practica pranayama ca tehnică izolată (adică, pur și simplu vă așezați și efectuați o serie de exerciții de respirație) sau o puteți integra în rutina zilnică de yoga.
 
Aceste prime patru etape ale yoga ashtanga a lui Patanjali se concentrează pe rafinarea personalităților noastre, dobândirea stăpânirii asupra corpului și dezvoltarea unei conștientizări energetice despre noi înșine.Toate acestea ne pregătesc pentru a doua jumătate a acestei călătorii, care se ocupă de simțuri, minte, și atingerea unei stări de conștiință superioară.
 
5. PRATYAHARA
Pratyahara, a cincea etapă, înseamnă retragere sau transcendență senzorială, retragerea simțurilor. În această etapă depunem efortul conștient de a ne îndepărta conștiința de lumea externă și de stimulii externi.
Conștienți, și totuși cultivând o detașare din simțurile noastre, ne direcționăm atenția în interior. Practica practyahara ne oferă ocazia de a ne întoarce și de a arunca o privire asupra noastră. Această retragere ne permite să observăm în mod obiectiv obiceiuri care pot fi în detrimentul sănătății noastre și care pot interfera cu creșterea noastră interioară.
 
6. DHARANA
Pe măsură ce fiecare etapă ne pregătește pentru următoarea, practicarea pratyahara ne oferă un cadru pentru dharana sau concentrare. După ce ne-am eliberat de distragerile exterioare, acum putem face față distracțiilor minții în sine. Nu este o sarcină ușoară! În practica concentrării, care precedă meditația, învățăm cum să încetinim procesul de gândire, concentrându-ne pe un singur obiect mental: un centru energetic specific în corp, o imagine sau repetarea tăcută a unui sunet. Desigur, deja am început să ne dezvoltăm puterile de concentrare în cele trei etape anterioare ale posturii, controlului respirației și retragerii simțurilor. În asana și pranayama, deși acordăm atenție acțiunilor noastre, atenția noastră călătorește. Obiectivul nostru se schimbă constant, pe măsură ce reglăm multe nuanțe ale oricărei posturi sau tehnici de respirație. În pratyahara devenim auto-observatori, iar în dharana, ne concentrăm atenția pe un singur punct. Perioadele extinse de concentrare duc în mod natural la meditație.
 
7. DHYANA
Meditația sau contemplarea, a șaptea etapă, reprezintă fluxul neîntrerupt de concentrare. Deși concentrația (dharana) și meditația (dhyana) pot părea a fi una și aceeași, există o linie fină de distincție între aceste două etape. Dacă dharana practică o atenție asupra unui singur punct, dhyana este în cele din urmă o stare de conștientizare intensă fără concentrare. În această etapă, mintea a fost liniștită și în liniște ea produce gânduri puține sau deloc. Forța și rezistența necesară pentru a atinge această stare de liniște este destul de impresionantă. Dar nu renunța. În timp ce aceasta poate părea o sarcină dificilă, dar nu imposibilă, nu uita că yoga este un proces. Chiar dacă este posibil să nu atingem postura „perfectă” sau starea ideală de conștiință, beneficiem de fiecare etapă a progresului nostru.
 
8.SAMADHI
Patanjali descrie această a opta și ultima etapă, ca pe o stare de extaz. În această etapă, meditatorul se contopește cu punctul său de focalizare și transcende Sinele cu totul. Cel ce meditează realizezează o legătură profundă cu Divinul, o interconectare cu toate lucrurile vii. Cu această realizare vine „pacea care transcende toată înțelegerea”; experiența binecuvântării și a fii una cu Universul. La suprafață, acest lucru poate părea un obiectiv destul de înalt, „mai sfânt decât tine”.
Cu toate acestea, dacă ne oprim pentru a examina ce vrem cu adevărat de la viață, bucuria, împlinirea și libertatea nu și-ar găsi cumva drumul pe lista noastră de speranțe și dorințe?
Ceea ce Patanjali a descris drept finalizarea căii yogice este lucrul la care, în profunzime, la aspiră toate ființele umane: pacea. S-ar putea să ne gândim și la faptul că această etapă finală a yoga - iluminarea – nu poate fi nici cumpărată, nici posedată, ci poate fi doar experimentată, însă prețul final este devotamentul continuu al aspirantului.

Contactati-ne

+40722820427